guess who's knocking?

cine va bate la usa? sau, ma rog, pe pagina deschisa in mozilla/opera/ie. Euuuu!
Ma iertati, va rog, ca nu v-am anuntat ca iau o pauza, dar nici eu nu stiam de ea. Sunt pe meleagurile natale de lunea trecuta si calculatorul de acasa nu a mai vrut sa ma bage in seama. Cu toate rugamintile mele, s-a gandit ca o fi mai bine sa stau departe de internet. Ca doar de aia ii zice vacanta!
Si iata-ma in biroul mamei, stand pe ganduri, cu vina apasandu-mi pe umeri si degete. Sa va scriu, sa nu va scriu. M-am gandit ca am stat asa departe de blog si acum parca nu pot comprima toate cele petrecute zilele astea.
Long story short: 3 Fs. Fun. Family. Friends.
Desi ne strofocam mintea la fiecare iesire sa gasim un loc bun de iesit caci avem atat de putine optiuni incat ieri am ajuns la Vidraru si la Balea Lac. Si cu toate astea am fost asa linistita cum nu mai fusesem de mult. Dar imi lipseste agitatia aia permanenta. Toate listele pe care mi le faceam fie in minte, fie pe hartie, doar-doar ma voi organiza mai bine si imi va ramane mai mult timp liber.
Vara asta nici nu o simt ca pe o vacanta. Nu mai sunt planurile alea de alta data, iesiri cu cortu', vacante in tari straine, bai de soare si bai in mare. Vor fi si ele desigur, dar imi folosesc mai mult timpul pentru a incerca sa imi dau seama ce vreau sa fac mai departe, sa imi pun in aplicare o idee mareata, sa petrec quality-time cu cei ce merita.
Incep sa traiesc. In sfarsit, toate planurile mele isi urmeaza cursul firesc.
Mananc o piersica si ma gandesc iar la statutul meu pretios de om fericit. E greu sa il car mereu cu mine dar e foarte onorant.
Asadar, ne vom auzi in cateva zile cand va voi da semnalul sa ne mutam pe blogul cel nou. Pentru ca da, duminica imi incep viata in apartament. Intr-un final. Fericit, ce-i drept.
Va las acum cu ale voastre. Va promit chestii dragute :) si va puuuup.

Read more...

Tribut camerei 65, etaj 2, camin 5,Hasdeu.

Se spun amintiri la capul paturilor de camin. S-a terminat a doua sesiune si, implicit, si primul an de facultate. A fost primul nostru an departe de casa. Am avut de toate. De la mancaruri fine (gen spaghete sau ficatei cu ceapa) la dusuri care iti fac masaj (atunci cand se rupe chestia aia de care sunt prinse). De la perdelute de dus trase, halate si prosoape furate pe post de gluma, la cus-cus varsat pe langa capete. Cele mai frumoase perle, nopti de stres, de filme, de conquiztador, de karaoke, de amintiri din copilarie.
Este un tribut adus anului petrecut in camin asa ca voi ignora partile rele. Care au fost dar pe care le voi uita de indata ce voi pleca din aceasta camera. Pentru ca asa vreau. Vreau sa ne aducem aminte de primul an de facultate ca anul in care ne-am mai bagat putin mintile in cap.
Am fost speriata la inceput, m-am detasat de camera asta cat am putut. Apoi s-a produs clickul si viata a fost mai frumoasa. Am ras in hohote la perlele Oliviei, am ras de Daria care se mataia si vaicarea atunci cand incercam sa o ciupim si gadilam, am fotografiat-o pe Diana cand manca saratele in timp ce dormea, am facut misto de Meli cand radea si vorbea in somn. Ne-am facut masaje, ne-am batut cu mancare, ne-am luat lemnele alea de sub saltele, am pus ingrediente secrete in pasta de dinti, ne-am dus la chefuit, am invatat cu noduri in gat si morcovi in fund, am alergat prin ploaie, am plans una pe umarul celeilalte, ne-am consolat reciproc, ne-am bucurat cand uneia dintre noi i s-a intamplat ceva bun.
Mi-aduc aminte de prima zi cand camera asta era goala. Mi-am luat o foaie de hartie si am pus-o pe patul de pe care va scriu acum. Am scris "Teo :)" . Apoi am ales si un dulap si am scris iar "Teo :)". Pesemne ca acel ":)" a pus lumea pe ganduri. Fata zambitoare. Am auzit primele amintiri ale lor cu mine. De la "tu semeni cu o fata ce mi-e antipatica" la pantaloni trasi in jos.`
Acum dezlipim posterele de pe pereti, Olivia si-a facut zeci de genti pentru ca pleaca maine, si camera in care ne-am mai maturizat putin (not!) o sa fie iar ca in prima zi. Teoretic vorbind. Practic, va fi mereu camera 65, camera noastra, camera primului an de facultate. Nu vreau sa vine alte fete in ea si sa traiasca aici. Nu vreau nici sa traiesc eu aici. Vreau sa ramana asa goala, cu amintirile noastre zburdand fericite prin ea.
Cu dulapuri cu polite rupte, cu rafturi insuficiente, cu draperii galbene, cu oglinda curata de doua ori pe an, cu paturi nefacute, cu mickey mouse si mica sirena, cu fashion posters, cu fluturasi si luna fosforescenta, cu carpete prafuite si borcane multe.
A fost o experienta. Ciudata si fericita. Ma bucur ca am trecut prin ea pentru ca am cunoscut niste oameni frumosi. Se incheie aici.. cu aplauze, lacrimi, clipe amuzante rememorate, vorbe intelepte din categoria "perle".. si cu o petrecere asta seara.
Cam asa am petrecut noi un an :)

Read more...

compromisuri. vesnica problema...

Read more...