I heart life.

formyself

2009-11-10T19:19:00.003+02:00

When I say "no" - it might be "yes"
When I say "sure! I don't mind" - it might be "of course I do mind"
Women are so complicated. But what I do not get is why men are so easy?There's no intellectual challenge if you want to figure out their intentions (at least for most of them).
I'm staying home this evening (I'm doing this very often lately. Is it because I'm lazy or too busy?).

Very bad strategy. What was I thinking? I'm going to revise my attitude cuz I'm going nowhere. Maybe Coo-coo-land.

Yeah, call me in case of emergency. I might answer.
I think people that want/deserve to be in your life keep trying to find/reach you even when you're in a mood that scares people off.
Now let's calm down and take a deep breath of these wonderful things that are happening to you (me) these days.
I'm so confused.

Comparative politics is like love. You always compare. He/she is better at kissing/reading/football than the other, he/she likes coffee and the other one didn't, he/she brings you flowers and the other didn't, he/she puts "i love you" notes on the fridge and the other one had no fridge.
Oh, I like comparative politics. Mainly because all my life I've been comparing everything. From colours to prices, from food to books, from movies to flowers.
And now I compare comparative politics with love. I would watch a movie instead of reading these texts.

Help?!

Drumul catre un zambet (aproape) perfect

2009-11-08T17:44:00.003+02:00

Îmi aduc aminte de radioul din cabinetul unuia dintre dentiştii mei de copiliţă. De fiecare dată, fără excepţii, auzeam "Voyage, voyage" sau aia cu "You are lying, lying!". De melodiile astea mă agăţam eu cu toata puterea minţii pentru a depăşi groaznicele momente.
Eu si dentiştii nu ne-am avut bine. Au fost 5 la număr şi de la 3 dintre ei am amintiri oribile. Primului îi miroseau tot timpul mâinile a tutun. Mă păcălea cu tot felul de chestii. De exemplu, îmi zicea că o să îmi puna nu ştiu ce plombă cu aromă de pepene verde, portocale, etc. Era aproximativ amuzant şi stăteam cuminte când mergeam la el pentru că îi ştia pe ai mei şi mi se părea un motiv destul de bun să nu mă dau in spectacol. Chiar dacă, mulţi ani mai târziu, i-am şoptit de fiecare dată când treceam pe lângă casa lui, vorbe neortodoxe. Pentru "minunatele" plombe care mi-au cauzat probleme de bine ce au fost făcute.
Al doilea din seria "Cei trei groaznici" este de fapt "o a doua". Se făcea că don' Dr. de mai sus lipsea şi pe mine mă adusese (odata ca niciodată) tata la dentist. Şi s-a gândit el aşa să mă ducă la o balenă de dentist, pe care o ştia el. Îmi aduc aminte că mi-a proptit un picior in piept, cât eram de mică şi m-a speriat îngrozitor. Nu ştiu dacă şi-a atins ţelul ( parcă trebuia scos un dinţişor) dar în memoria mea sigur s-a păstrat bine.
Al treilea este si cel mai groaznic. Fetiţa de mine avea probleme cu un dinte. Trebuia scos. Nici cum nu s-a putut rezolva altfel decât prin a merge la dentist. Oh wait! nici aşa nu s-a rezolvat. Şi asta pentru că am dat de un dentist ce ar putea juca într-un film de groază şi să primească şi premii pentru asta. M-am dat de câteva ori jos de pe scaun, înspăimântată la maxim, drept pentru care mi-am luat şi nişte palme părinteşti. Dintele a rămas frumuşel acolo şi din cauza lui am avut de îndurat multe. Iar la casa dentistului nu m-am uitat ani buni. De fiecare dată când treceam pe acolo întorceam capul. Până când s-a transformat într-un magazin de decoraţiuni. Dar pe el tot exersam voodoo în minte.
Totul s-a schimbat la 180 grade acum vreo 2 ani şi ceva. Din cauza dintelui de mai sus am fost complexată ani la rând. Ştiţi cum e să nu poţi râde aşa din toată inima? Diagnostic: dinţi strâmbi. Nu chiar rău dar destul. Urând dentiştii nici nu m-am gândit că voi mai face vreodată ceva să scap de complexul ăla. Dar prin suport moral de jumătăţoi şi părinţi (eheee, cât se chinuiseră ei să mă convingă...) am luat marea decizie. Aparat dentar. Cu inima îndoită, cu mintea în 4 zări, am zis "da!". Dar nu înainte de documentări (am citit tot felul de site-uri, blog-uri ale unor persoane care aveau aparat, m-am uitat la zeci de poze şi m-am îngrozit de ce aveau unii în gură) şi nopţi nedormite.
Am fost mai întâi la Bucureşti cu o donşoară care avea aparat. M-au consultat diverşi oameni din cabinetul dintr-o clinică de stat (oh, I so hate it. Nu prea o recomand :) şi mi s-a dat un bileţel cu care trebuia să merg la radiografie. Care costa vreo 3milioane sau aşa ceva. Drumul pe jos până acolo a fost unul dintre cele mai lungi. Ştiam că dacă îmi fac radiografia trebuie să merg până la capăt. Mama nu era convinsă şi deja vedea banii pierduţi. Şi uite aşa a început totul. Sau mai bine zis a fost începutul sfârşitului (problemelor mele cu dinţişorii. sper eu.)
Au urmat patru extracţii. Noroc că am dat de un dentist foooaaarte de treabă la noi în oraş şi au fost primii paşi spre acomodarea cu stomatologia. Au urmat mulaje şi măsurători ca la carte.
În decembrie 2007, pe 12, a fost "the big day". Cea mai urâtă zi din viaţa mea. Atunci mi s-a montat partea de sus. Prin ianuarie şi partea de jos.
Durerile din primele luni au fost insuportabile. Nu mâncam aproape deloc. Piure, în mare parte. Am slăbit mult (ceea ce mă duce cu gândul că parcă aş mai vrea o dată :D ) dar deja primele rezultate se vedeau. Asta mă consola. Că de nu...
Am îndurat tare multe dar pe de cealaltă parte eram mulţumită đe rezultatele vizibile, de altfel.
Despre medicul de acolo, care era rezident de fapt, sub supravegherea unei doctoriţe, numai cuvinte de "ne-bine" aveam la început. Mai spre final mi-era cam indiferent.
Când m-am mutat la Cluj am căutat pe Internet un alt cabinet. De data asta privat. Şi dintr-un noroc chior am dat de o doctoriţă excelentă (Corega se numeşte, pentru cei interesaţi) despre care am doar cuvinte de bine, de data asta.
Acum o lună mi-am regăsit dinţii. Fără sârme. Mi-e dor câteodată să fiu iar "betty cea urâtă" dar mă bucur mult că am luat decizia care mi-a schimbat viaţa. În bine. În sfârşit pot să-mi arăt dinţii în fotografii :D *rânjet*
Vă sfătuiesc pe toţi cei care aveti probleme de acest gen să vă hotărâţi să faceţi pasul cel mare pentru că nu veţi regreta. Poate doar în zilele în care mergeţi la control şi vă dor dinţii de vă dau lacrimile. Dar trec şi momentele alea. Şi vin astea ca ale mele de acum şi o să merite toate eforturile. Inzecit. Inmiit. Am scăpat de frica de dentist şi acum mă duc cu plăcere de fiecare dată (pentru detartraje sau periaje, etc).
Şi chiar dacă nu aveţi dinţii strâmbi dar tot vă e frică să mergeţi pentru alte probleme, vă zic să vă faceţi curaj înainte să se agraveze. (pentru cei din Cluj sau din Rm. Vâlcea vă pot recomanda câte-un dentist super :D). Prima dată e mai nasol :)
Am reuşit să trec şi peste ruşinea de a purta aparat (unul din motivele pentru care nu am vrut mai repede) şi peste frică şi peste gândul că e o perioadă cam lungă. A meritat :)

Hai că m-am lungit. Vă pup (cu dinţii aliniaţi).

Vă redau mai jos fragmente din frustrări exprimate în scris.
"Cu o zi inainte…o zi inainte de braces… Pe de-o parte ma incanta idea de a avea niste dinti drepti, frumosi, sanatosi..pe de alta parte ma sperie toata agitatia asta. Mai e mai putin de o zi.. am citit tot felul de lucruri pe internet, am vazut o multime de fotografii, care mai de care mai ciudate... am citit despre ce voi avea voie sa mananc si ce nu, plus multe alte chestii. Sunt speriata. E ciudat sa scriu toate astea, dar simt ca atunci cand totul se va sfarsi o sa citesc paginile astea si o sa fiu fericita.
Nasol. Nasol sa nu poti mesteca nimic, sa te doara dintii de parca iti da cineva cate un pumn cand ii atingi. Mancare moale, taiata in bucatele, asa ca pentru bebelusi. Salata de fructe, piure, cremwursti, iaurtzel...si cam atat."

salvati studentii!

2009-11-07T23:55:00.003+02:00

Scot zeci de hartii la imprimanta. Saraca se vaita ca nu mai are tus. In jurul meu hartii mototolite aruncate pe ici, pe colo pe motiv de neutilizare. Schite pentru partial. Asta seara (sau noapte? ca e deja 12) e doar pregatirea materialelor. Eu sunt o persoana tare organizata si nu pot invata decat daca am totul in ordine, listat, numerotat, cu schitele aferente, cu bulinute, tabelute, cerculete, etc. Si nu pot invata nici daca nu e curatenie in jurul meu. Curatenie pe care am facut-o deja :) Maine urmeaza partea "fun". E vorba de politica comparata. "ca-co". Si e doar inceputul.

Maine va povestesc despre zambete. Si drumul pana la un zambet aproape perfect.

Oribila zi

2009-11-05T22:25:00.002+02:00

Singura. Rupta de lume. O zi oribila.

"Doar ochii vorbesc. Si buzele tac. Iar parul balai e nemangaiat. Doar ochii vorbesc. Si inima asculta."

Mai stii? (da, tu mama, tu prietena, tu iubit. voi. mai stiti cum era(m)?)

emigram?

2009-11-03T22:48:00.003+02:00

Ii admir pe cei care au curaj sa isi puna saculetul pe umar si sa plece. Sa imbratiseze alte culturi, sa vorbeasca stalcit o limba cu care nu s-au nascut, sa se lase invatati si sa ii invete pe altii la randul lor.
Ii admir si ma gandesc cel putin o data pe luna "cum ar fi..?". As avea acces la educatie de inalta calitate, as putea sa imi aleg dintre atatea posibilitati de petrecere a timpului, as putea sa ma inscriu in tot felul de activitati educationale sau sa am timp si de bibilit cercelusi sau bratari..
Am avut si inca mai am asteptari mari de la anii astia. Dar nu prea stiu ce sa fac cu ei. Pentru ca mi se pare ca am posibilitati limitate in locul in care stau acum. Da, fac doua facultati. Sunt si membru PRime. Din cand in cand mai fac tot felul de chestii mititele. Si? Vreau mai mult. Si tare mi-e teama ca nu prea pot obtine ce vreau, aici, in tara mea.
Munchen a fost primul oras pe care l-am vizitat cand am mers in strainatate. L-am mai vazut apoi inca o data. Si mi s-a lipit asa de suflet. Inexplicabil. Poate daca mai merg o data ma conving de-a binelea ce e cu pasiunea asta pentru el. Nu am vizitat prea multe tari si cu toate astea il laud de fiecare data cand ii aud numele. Nu are nimic asa de special. Nu e orasul dragostei, nu are gondole, nu are nici mariachi (poate doar in statiile de metrou) dar mi-a ramas intiparit in minte.
Si daca ar fi sa stiu germana m-as duce fara sa ezit. Dar nu stiu. Si am avut ocazia sa invat dar m-am lasat pagubasa dupa un timp. Poate ca ar trebui sa incerc din nou.
Nu zic ca e singura mea varianta. Dar e pe lista. As mai vrea Londra. Sau New York daca nu-s prea indrazneata. Sau Barcelona. Sau si orase mai mici. Dar cochete si cu posibilitati de tot felul.
Ma bate tot mai des gandul sa plec(am) departe de aici. Nu acum. Nu asa curand. Mai las lucrurile sa curga de la sine inca un pic. Am in tolba mea niste sanse de acordat. Si Clujul e totusi orasul meu de suflet. Nu-l parasesc asa usor.
Problema mea cu plecatul se contureaza dupa zile de haos. Dosare si hartii de scos la imprimanta pentru citit. Abrambureala fara rost. Citesc carti despre care in mod normal n-as vrea sa aud, doar pentru ca trebuie. Nu ma atrag, nu retin nimic din ele pentru ca nu ma concentrez, nu imi doresc sa le fac recenzii, rezumate sau mai stiu eu ce. Asta la una din minunatele facultati. Cealalta e mai ok pentru ca e pe gustul meu. Si citesc carti extra doar pentru ca imi plac si vreau sa stiu mai multe. Dar nu sunt convinsa ca lucrurile asa ar trebui sa se desfasoare. Plus ca vreau sa lucrez. Optiunea a) e pentru bani de buzunar si optiunea b) pentru experienta. a) si b) sunt puse aiurea. Le-as vrea pe amandoua daca se poate.
Si mai am de citit vreo 60 pagini dar e asa urat sa stai singur incat ma bag in pat cu o carte frumoasa si o sa adorm. Poate dimineata e ingaduitoare cu mine si voi putea sa ma trezesc devreme astfel incat sa citesc si dubioseniile alea.

Voi ati pleca de aici? Si daca da..unde? :)

Ghid de singuratate

2009-11-02T16:59:00.004+02:00

Zilele astea cuibusorul e populat doar de mine. Jumatatoiul e la capitala si eu am ramas singura. Inainte sa incep sa plang, m-am gandit cum as putea totusi sa vad partea plina a paharului.
Zile de spa pentru mine. Mananc ce imi trece prin cap fara sa intreb pe cineva daca ii place. Ma uit la filme extrem de siropoase la care nu m-as putea uita cu el. Stau si citesc bloguri pana le epuizez pe toate din blogosfera (de fapt.. nu chiar! doar pe alea interesante :P). Fac curatenie de una singura pentru ca imi place sa organizez eu tot. Baietii nu pot intelege treburile astea cu aranjat si organizat totul strategic. Desigur partea rea e ca trebuie sa umblu singura cu hartii, ca am venit de la autogara cu bagaje destul de grele si n-a avut cine sa ma ajute la carat, ca nu e aici sa ma vait de frigul de afara, ca nu ma intreaba nimeni ce as vrea sa mananc si in scurt timp sa ma astepte o masa calda, ca m-am dus singura la cumparaturi, ca adorm singura si mi-e frica, ca dimineata nu e nimeni langa mine cu care sa ma indemn sa mai dorm *inca zeceeee minuuutee*. Si ar mai fi multe. Ia uite cum m-am intristaaaat. Ce ma fac eu zilele astea singura? Idei?

miroase a "acasa"

2009-11-01T10:41:00.003+02:00

Poate fi mai bine de atat? Mai bine decat rasfatata asa cu gogosici pripite, cu placinta cu branza, cu sarmalute, cu multa dragoste? Cu verisori mici si dragi. Amuzanti de mama focului. Nu vreau sa ies din casa. Vreau sa stau aici si sa inspir aer de "acasa". Sa imi umplu sufletul cu toate imaginile astea dragi mie. Sa dorm in patul meu si sa imi aduc aminte de cate ori am adormit aici cu gandul departe. Cu vise frumos impletite pe care acum le traiesc.
Sa ma cuibaresc langa mama si sa radem impreuna. Sa povestim cate-n luna si-n stele. La cealalta "acasa" am langa pat o poza cu mine bebe si cu mama. Si ma tinea in brate si ma ocrotea intr-un fel de nedescris in cuvinte. Si eu aveam botic si paream bosumflata. Fotografia aceea ma salveaza mereu cand am capul plin de griji si simt ca nu mai fac fata. Ma uit la ea si ma gandesc la niste brate care se intind de la Rm. Valcea pana la Cluj si ma strang tare, tare si o voce calda imi spune ca o sa fie bine.
Ma duc sa ma ia in brate.

pitici pe creier

2009-10-31T20:49:00.002+02:00

Cateodata stiu ca nu e bine sa zic ceva. Ca sunt lucruri pe care trebuie sa le pastrezi pentru tine. Ca sa nu faci rau. Sau ca sa nu iti faci rau. Si desi sunt absolut convinsa ca nu ar trebui sa rostesc blestematele alea de cuvinte.. le spun! raspicat si cu voce tare, pe alocuri grava. Sau cu accente amuzante ca sa para gluma. Dar de fapt nu e. Sau sa para ca sunt spuse asa intr-o doara si nu trebuie sa li se acorde atentie. Dar de fapt trebuie. Si imi complic existenta voit. Constientizez si eu ca nu-i bine dar am un dracusor mic pe umeri care imi provoaca o stare asa chinuitoare, un fel de sado-maso.

2009-10-30T10:57:00.001+02:00

Astazi plec acasa. Pe drumuri deja "intomnite" de cand nu le-am mai vazut. Abia astept sa vad padurile de pe Valea Oltului. Asta daca nu o sa fie deja intuneric.. Abia astept sa ajung.
Ne auzim in curand. Pups

overheard around me

2009-10-28T20:58:00.002+02:00

"Tatiii, nu-i asa ca pianurile adevarate nu se baga in priza?" (copil si tatic in Carrefour)
"Fata, da' tu chiar semeni cu aia de la Asia. Cu..Irina aia. Semeni bine." (un grup de tigancuse in autobuz)
"Si m-am dus acolo la gimnastica si m-am pus in spatele salii. Mai si ma durea picioruuuul. Si a venit aia la mine si mi-a zis ca de ce nu fac nu stiu cum. Si i-am zis ca ma doare. Si n-a mai zis nimic nesimtita!" (o tanti la vreo 50 de ani, tot in autobuz)
"Ehh. Nevasta mea asta e tampita!" (un nene semi-beat)
"Eu vriau giaca di aia Jackenjons. Ba nu, ba nu. Dizal (diesel). N-aveti? Hai doamna..." ( un nene cu fite intr-un magazin cu haine importate :))

Orar.

2009-10-28T08:57:00.004+02:00

E mijloc de saptamana de studiu (sau de lucru- cum preferati). Am trisat oarecum cu primul curs pe ziua de azi si de asta sunt aici la ora 10.30.
Maine avem prezentari PRime pentru cei din anul I, sectia Publicitate. I'm a bit nervous.
Tot maine avem primul PR Tea in Cluj organizat de seniorii PRime Cluj-Napoca. Ati aflat despre el din postul precedent. Va reaminteam doar in caz ca sunteti interesati.
Tot maine am o zi urata pe motive de alergatura si oboseala.
Vineri ma ocup de faculta, treburi importante legate de apartament si pleeeeec acaaasaaa. S-au implinit cam multe saptamani de cand nu am mai fost si mi-e cam dor asa.

Gata. Fuguta la faculta. Pups.

PR Tea

2009-10-27T07:46:00.003+02:00

Nu, nu PR eu. PR Tea. Evenimentul organizat de PRime Cluj-Napoca, joi, 29 octombrie. Mai jos aveti afisul si textul de pe blogul Prime.

"Permite-ne să te invităm la PR Tea, un eveniment dedicat studenţilor interesaţi de domeniul PR-ului şi al advertising-ului.

Evenimentul se află la prima ediţie, iar pentru această primă întâlnire am ales ca temă „Branding-ul personal”. Cu toţii ne-am căutat numele pe Google, nu? Noi, cel puţin, am făcut asta. Branding-ul personal reprezintă tot ceea ce facem pentru noi: Facebook, Twitter, blog personal, hi5 nu, dar să fim serioşi, majoritatea am avut sau avem. Ne interesează să socializăm sau să ne facem din nume un „brand”?

Pentru primul eveniment ne onorează cu prezenţa un „brand” între bloggerii români: Jeg. Sau Darius Groza. Darius este unul dintre cei mai cunoscuţi bloggeri, el făcându-și loc în blogosferă printr-o serie de „chestii”: pe el l-a făcut Traian Băsescu un „puiuţ de comunist”, în spoturile sale apare Adrian Năstase, apare Victor Ciutacu şi nu a întârziat să-l pomenească şi Mircea Badea. Cum ajungi acolo? Branding personal.

Poate haina nu îl face pe om, dar dacă omul îşi face singur hainele…

Evenimentul va avea loc în această joi, 29 octombrie, la Cafe Bulgakov (str. Inocenţiu Micu Klein, nr. 17), la mansardă, de la ora 18.00.

Înscrierile pentru eveniment se fac la adresa de e-mail pr.tea@clujnapoca.ro, până pe data de 28 octombrie 2009.

Vă aşteptăm cu ceai cald şi cu Jeg.

PR Tea îşi propune să fie o întâlnire lunară, într-un cadru informal, a studenţilor cu specialişti din domenii precum publicitate, marketing sau PR. În cadrul întâlnirilor vor fi abordate teme despre instrumentele, metodele, tehnicile şi strategiile de comunicare din România, încercându-se o definire şi delimitare a domeniului comunicării şi relaţiilor publice. "

Cu mentiunea (mea) : acesta este linkul catre blogul lui Darius Groza. Va asteptam :D

Luati-ma!!!

2009-10-26T12:36:00.004+02:00

Sunt tanara si dornica sa castig un ban cinstit. Sunt simpatica, harnica, ambitioasa, perfectionista, comunicativa, sociabila, organizata, responsabila, ehee si cate si mai cate. Dar nu vreti sa le aflati pe toate asa. Serviciu contra serviciu. Eu ma ofer la capacitatile mele intelectuale maxime iar voi veti fi bucurosi de achizitia facuta. Salariul e un impediment mic in calea fericirii ambelor parti.
Sunt studenta la doua facultati. Nu subliniez ca nu am timp, ci ca sunt descurcareata. Asadar, ma pricep si politic si comunicational, vorbind.
Sunt si creativa dupa cum bine vedeti pe acest blog. Ma pricep la scris cat de cat mai ales daca scriu despre ceva ce imi place.
Sunt fericita in lumea mea deci nu imi trebuie multe facilitati.
Daca aveti copii, ii pot invata engleza. Daca sunt in Cluj, desigur, ca nu imi permit sa ajung in alte orase. Sunt grijulie si am mai experimentat astfel de situatii. Deci don't worry.
Ma descurc computericeste. Am dovezi.
Defecte am cateva. Cel mai important ar fi ca nu prea sunt punctuala. Dar daca aveti nevoie de mine pentru chestii online, nu va faceti griji pentru ca ma descurc. Altul ar fi ca uneori vorbesc cam mult. Dar uitati de asta. Ca vorbesc cu rost :)

Alte detalii pe adresa de mail. Va trimit si CV. Parfumat si cu fundita. Numai luati-ma. Ma adaptez repede chiar daca sunt pe taramuri necunoscute. Doar ca trebuie sa fie mai part-time asa. Ca sunt si career-oriented si n-am vrea sa neglijam acest aspect de dragul banilor.

*puppy eyes*

LATER EDIT: mi-a spus mama ca cica am dat-o in bara cu chestia cu punctualitatea. Dar m-am exprimat gresit :) Nu va panicati ca am grija de termene limita. Adica la deadline-uri fac fata. Ma refeream la faptul ca mai intarzii la intalniri. Asa. Acum e bine.

overwhelmed

2009-10-25T11:26:00.001+02:00

Am atatea pe cap. Ma si vad cu niste andrele tot scotandu-mi fire de ganduri din capsor. Dar ce sa fac cu ele? Cum sa le asez? In ce ordine sa le pun?
Ajutor.

despre voluntariat si nu numai (part I)

2009-10-23T21:41:00.004+03:00

Cu un compot de gutui pe foc, invaluita de miros de scortisoara, m-am decis sa va povestesc despre cum vad eu voluntariatul. De ce? Pentru ca vad tineri dezorientati, cum eram si eu (desi inca mai sunt putin) care n-au habar ce vor sa faca mai departe. Nici macar un domeniu in care le-ar placea sa lucreze chiar daca sunt deja la o facultate sau chiar la doua, trei. Nu ma dau rotunda ca le stiu pe toate si sunt super decisa ce vreau sa fac dar macar am o directie de urmat. Am un fel de harta in minte si tot bifez cand mai trec de un hop.
Voluntariatul e privit (inca) cu ochi suspecti la noi in tara. De ce sa faci ceva pentru care trebuie sa dai din timpul tau si sa nu primesti bani? Pai ecuatia e simpla. Dai acum din timpul tau pentru a invata cum poti sa castigi si mai multi bani mai tarziu. In caz ca nu vrei sa fii gunoier sau maturatoare. Inveti sa aplici ce stii, inveti ce nu stii, inveti .. multe.
Sa o luam cu inceputul. Am trecut prin multe genuri de voluntariat. Nu exagerat de multe dar suficient cat sa stiu cu ce se mananca si cat de mult iti tine de foame, sa spunem asa. Am trecut prin Organizatia Nationala Cercetasii Romaniei ( prima intalnire cu voluntariatul si cea mai lunga), am avut o tentativa cu Parlamentul Tinerilor, OSUBB si acum sunt in PRime. Am mai incercat si cu altele dar n-a mers. Am avut tentative de voluntariat pentru diverse chestii nu doar in organizatii, cum ar fi: festivaluri de film, fundraising, bla bla. De fapt nici cu cele de mai sus nu a mers chiar in totalitate la un moment dat producandu-se ruptura. In afara de Prime, desigur. (daca vreti sa aflati mai multe despre ele, just google them :)
Buuun. Mai intai sa va spun problemele. Organizatiile astea nu sunt in totalitate roz. In general, vorbesc. Se spala bani, se manaresc chestii, se functioneaza pe sistemul "sa ne facem pile", se fac lucruri murdare. Nu peste tot dar in majoritatea. In functie de cat de bine esti cotat in domeniul in care activezi ca organizatie ai mai multe sanse de reusita in "pile-making". Si de "smecherii". Dar tu, student sau elev care vrei sa faci ceva cu viata ta, inchizi ochii, iti faci treaba si mergi mai departe. Daca devine de nesuportat toata treaba si se exagereaza atunci mai bine pleci. Nu merita sa stai intr-un mediu care nu iti prieste.
Am patit-o pe pielea mea si nu-i tare placut. Sa simti grupuri de influenta, sa vezi cum se risipesc bani. De altfel, mai exista genul ala de voluntariat in organizatii in care oamenii doar vorbesc, isi comunica ideile, se lauda ca fac si dreg si pana la urma nu iese nimic. Daca vrei doar sa iti treci in CV ceva, fara sa faci nimic, atunci go ahead. Dar e doar de forma. Pentru ca tu mergi acolo ca sa inveti ceva, sa iti modelezi competentele. Cam asta ar fi ideea. Si credeti-ma ca sunt muuulte cazuri in care doar vorbele raman.
Mai mult decat atat, mediul conteaza. Daca faci ceva ce iti place, e bine. Daca faci ceva ce iti place, alaturi de oameni care iti plac, atunci e si mai bine. Perfect, as zice. Poti fi productiv, poti fi creativ, inventiv cand ai langa tine oameni care te respecta si te valorifica. In caz contrar, vei sta mereu in umbra, nu vei primi sarcini importante si nu vei avea niciun cuvant de spus.
Voluntariatul e menit sa te faca (printre altele) sa lucrezi in echipa, sa iti dezvolti spiritul de echipa, sa descoperi daca esti potrivit ca lider, sa dai fara sa astepti sa primesti inapoi.
Sunt zeci de oportunitati la noi in tara, si infinit mai multe in afara, de voluntariat. Cautati pe internet nu doar adresa de contact. Ci si pareri ale oamenilor care fac parte din organizatii sau care au facut. Conteaza mult. Mult mai mult decat un site bine realizat.
Continuam maine. Cu partea frumoasa.

hihi

2009-10-21T22:59:00.001+03:00

Tocmai am trimis o aplicatie pentru un internship. Wish me luck. Sa imi tineti pumnii :)
N-am timp sa va spun cate si mai cate pentru ca am de citiiiiit muult si mi-e tare somn.

xoxo

banal.

2009-10-20T17:46:00.002+03:00

Povestea de ieri seara nu a mai fost sa fie. Mi-au intrat alte ganduri pe fir, alte lucrusoare mai importante si iata ca am trisat si v-am lasat in suspans. O sa vi-o spun alta data.
Ziua mea de azi? Politica comparata, dentist, jumatatoi, prima mea salata de vinete, clatite pufoase a la Jamie Oliver plus un fel de ceai inventat de mine cu gutui, scortisoara si vanilie pe care nu l-am baut inca. Momentan nu vreau decat sa trag pe dreapta si sa visez frumos.
Si vreau joi la concert VAMA!!! Mami? :) ce zici? :d

Ne auzim si diseara daca reusesc sa scap in timp util de citit pentru modern political theory si pentru comunicare mediatica si pentru international relations. Doar atat? A nu. Am uitat de qualitative methods. Urasc miercurea si joia.

Somn usor.

Teaser

2009-10-19T16:34:00.002+03:00

Azi, printre picaturi de ploaie si bluzite dantelate, par balai curgand pe umeri si apa prin burlane, gutui dulci-amarui si paste bologneze, va teaser-uiesc spunandu-va ca diseara ma apuc de spus povesti la gura laptopului.
Cine va fi aici sa le asculte? :)

2009-10-15T21:34:00.002+03:00

Azi am fost in picioare la 6 jumate. M-am ridicat cu chiu, cu vai si am ajuns pana la baie. Dupa ritualul de dimineata, mi-am pregatit gentuta de scoala si am pornit cu speranta in suflet in aventura zilei de joi. A urmat drumul cu cele doua bus-uri. Noroc cu muzica din casti. Apoi ore intregi de vorbe si iar vorbe si iar vorbe si iar vorbe. Pauza doua ore. O data la doua saptamani mi se da aceasta sansa joia. Apoi iar vorbe. Era deja 5 jumate. Adormeam pe banca in timp ce ascultam povesti despre cultura. Si apoi surprizaaaa! s-a mutat seminarul care era de la 6 la 8. Deci acasucaaa :) Ca s-a mutat lunea tot de la 6 la 8 cand eu am la cealalta facultate..aia-i alta treaba. Nu ma gandesc momentan la ea. Am ajuns acasa. Am petrecut o ora, cred, in scara de vorba cu vecinii. Am intrat intr-un final in casa, am citit bloguri si alte chestii in timp ce jumatatoiul a pregatit cina. Acum va scriu voua si apoi ma duc sa fac un dus si apoi la nani.
Nu's interesanta. Stiu.
Alta data :)

Imi place si nu imi place

2009-10-14T18:44:00.003+03:00

Imi place griul doar atunci cand il port. Nu imi place griul din jur si nu imi plac nici zambetele prefacute. Nu imi place ca e frig si tremur tot timpul cand stau afara. Nu imi place ca ninge in octombrie. Vroiam o toamna calda cu esarfe dragute si pulovere vesele.
Imi place sa merg pe strada si sa ma uit la oameni si sa am muzica preferata in casti pentru ca mi se pare ca sunt intr-un film care are cel mai frumos soundtrack.
Nu imi place ca e noroi si nu imi place sa dau explicatii.
Imi place ca ma pot cuibari sub plapuma dar nu imi place ca nu am timp sa citesc ce vreau.
Nu imi place sa ma trezesc dimineata cand el doarme si eu trebuie sa plec la scoala.
Nu imi place ca oamenii te uita, voit sau nu, si apoi gasesc scuze.
Imi plac caciulitzele colorate cu smotocei in varf dar nu imi plac persoanele imbracate all-black pe vremea asta.
Imi place mancarea dar nu orice fel de mancare. Nu imi place ca ma ingras in ultima vreme contrar primilor 18 ani din viata mea cand eram scheletica.
Imi plac amintirile dar nu si cele cu gust amar.
Imi plac provocarile dar nu pe baza de compromisuri.
Nu imi plac amenintarile, persuasiunile exagerate, impunerea propriilor dorinte in detrimentul altei persoane.
Imi place levantica mea din ghiveci si nu imi plac florile artificiale.
Imi plac si baile lungi si dusurile scurte. Depinde de stare si de cat de frig e.

Mi-ar placea sa mai stau de vorba ( singura ) dar tre' sa plec.

2009-10-14T09:00:00.003+03:00

Sunt racita, stresata si nu am niciun chef de nimic. Nu am timp decat sa imi sterg nasu' si sa dorm. Da, suna aiurea dar cam asta e tot ce imi doresc sa fac. Am deja munti de pagini de citit si ma rog sa ma intorc in vacanta ca deja de la hora in care am intrat au inceput sa ma doara picioarele.
Nu vreau sa ies din casa pentru ca e frig. Ieri a nins ceea ce mi se pare suspect pentru ca alaltaieri eu eram in balerini fara sosete. Mi s-a rupt cea mai draguta umbrela roz cu floricele de la vantu' nemilos de ieri si am inghetat aproape toata ziua.
Trebuie sa imi cumpar zeci de carti pentru facultate si ca sa fiu informata . V-ati prins ca ele costa mult, nu? ei bine, daca nu v-ati prins.. COSTA ENORM! toate adunate inseamna ca nu am bani de haine. Pretty much tragical pentru ca asta m-ar face fericita.
Nu mai dau semne de viata nici fetelor de la Bucuresti (probabil cred ca am murit), nici Anditei la Timisoara, nici chiar fetelor din Cluj.. pentru ca nu am timp. Sunt racita si vreau doar sa ma izolez in pat.
M-am trezit la 5 pentru a amana alarma pana la 5jumate apoi pana la 6 apoi pana la 6 si 20 apoi pana la 6 si 45 apoi pana la 7 si 30 apoi pana la 8 apoi pana la 8 si 30 si m-am trezit de-a dreptul.
Vroiam sa citesc pentru unul din seminariile de azi dar am lasat-o balta cand am decis ca nu are niciun rost sa ma duc pentru a fi o marioneta acolo. Acum imi reprogramez ziua si ma duc sa mai dorm o ora ca apoi sa citesc pentru alt seminar, numit sugestiv "Teorie politica moderna". Ce bine ar fi daca as avea timp sa citesc cartea cumparata ieri despre campanii si strategii de PR in loc sa citesc chestiile alea.. Eh. Compromisuri. Inca nu imi dau seama pentru ce. Sau poate ca imi dau dar prefer sa tac si sa merg pe burta. sau cum era vorba aia.

Nu am raspuns nici la comentariile de la postul trecut tot din lipsa de timp asa ca imi cer public scuze.

Acum o sa dau "publicati postare" si o sa ma retrag sub plapuma pentru inca o ora.
Imbracati-va bine ca uite ce se intampla :) ajungeti ca mine. rimeaza:))

Va pup. Adica nu ca va racesc si pe voi. Hugs.

updatare de persoana.

2009-10-06T19:28:00.003+03:00

In domeniul in care eu as vrea sa lucrez, adica al comunicarii, totul se invarte cu o viteza ametitoare. Ce a mers acum o saptamana, maine nu mai poate fi aplicat. De aceea trebuie sa fii in permanenta conectat la tot ce misca. Fie ca e vorba de TV, online, presa, etc.
Eu sunt o persoana care are probleme cu controlul. Nu ca nu ma pot controla (desi in unele cazuri..) ci trebuie sa am totul sub control. Sa am liste, tabele, sa stiu exact ce trebuie sa invat, sa stiu unde, cum, cand si mai ales de ce. Spontaneitatea mi-o manifest sub alte forme, asa ca stati linistiti ca nu imi lipseste. Va intrebati ce legatura e cu primul paragraf? Ei bine, mi-e frica si ma sperie faptul ca nu o sa pot niciodata asimila atat cat trebuie. Sa fiu mereu in pas cu lucrurile ce se invart in viitorul meu cerc profesional. La fel cum ma sperie si librariile. Le iubesc, ma simt excelent in Carturesti, de exemplu, as cumpara zeci de carti. Si deodata ma simt mica, mica. Simt ca nu o sa pot niciodata sa citesc despre tot ce mi-ar placea sa citesc si ca o sa imi apartina doar o mica parte din toata povestea definita de volumul imens de carti de pe glob. Asa e si cu stiintele comunicarii. Trebuie sa te misti foarte repede sau ti-o ia altul inainte.
Ma surprinde de fiecare data o discutie in cadrul facultatii despre Twitter, Facebook, Linkedin, etc. Pentru ca nu sunt discutii despre utilizarea mai eficace a acestor mijloace ci sunt discutii despre aducerea la cunostiinta. Adica.. voi stiti ca exista asa ceva? Si imi vine greu sa cred ca niste studenti la Comunicare (acum in anul II) vin la facultate fara sa stie de existenta mijloacelor astora. Si de ce sunt importante in viitoarele noastre meserii. Sunt cativa care stiu cu ce se mananca si se informeaza si se duc la conferinte si traininguri. Restul pauza. Ciudat, va spun. ciudat.
Ca tot veni vorba de traininguri. Ma intereseaza din ce in ce mai mult chestiile extra pentru ca fara ele esti un om mort. Facultatea iti ofera strict o baza. O baza cam restransa, as zice eu. Asa ca ince sa caut pe 3ner.ro sa vad ce ar fi in Cluj potrivit pentru mine. Nu gasesc nimic in viitorul apropiat. Iau legatura cu o firma din Bucuresti sa vad daca se pot deplasa pana in Cluj. Sa caste si studentii de la CRP gura la ei si sa bage la cap chestii interesante. Mi se spune ca se poate. Daca facem rost de sala, bani de transport, cazare si masa. Incerc. As vrea si in AIESEC dar nu stiu cum stau cu timpul.
Cu toate ca sunt genul de om/student care vrea sa participe la tot felul de chestii, tot mi-e frica de ce spuneam mai sus. Ca nu e suficient. Ca sunt altii care se misca si mai repede. Si fac mai multe. Si..si..
Si vreau si eu conferinte la care sa particip. Sa aud de la oameni profi lucruri folositoare. Of.
Asteptarile mele ori sunt prea mari, ori cei care ar trebui sa mi le implineasca nu isi fac treaba bine.
Om vedea.

Rasfat

2009-10-06T14:51:00.003+03:00

E marti. Asta stiti si voi. Ceea ce nu stiti e ca eu ma apuc in cateva minute sa fac o mancare delicioasa cu vinete si pui, bomboane Raffaelo si un shake de banane ( preluat de aici). Fara nicio ocazie deosebita. Doar pentru ca e marti si am chef sa gatesc (cam de cateva saptamani a intrat in sange chestia cu gatitul. Cand eu, cand el, cand amandoi. Doi purcelusi ne facem, cum ar zice mama :) sau suntem deja :))

Azi am scapat de facultate (e cea mai lejera zi) si ma rasfat cu o baie ca la carte, cu o carte buna si mancare si mai buna. Pentru ca merit, nu? ;)

Pups. Pe diseara.

oktober fest

2009-10-05T10:53:00.002+03:00

Saptamana mea a inceput bine. Tind sa cred ca o sa continue in acelasi mod. M-am trezit vesela si plina de energie la ora 8 dupa ce noaptea trecuta nu am reusit sa adorm de abia pe la 3. Mirandu-ma de aceasta reusita, am zis "hai sa fac ceva productiv!". Si am fost intr-o continua miscare facand cam tot ce mi-a trecut prin minte ca ar trebui facut prin apartament. Am inceput cu aerisit si am continuat cu strans chestiile inutile, pus haine la spalat, intins rufele pe balcon, spalat vase, udat singura mea floare (o levantica :D), aranjat hainele, facut curat in baie si inca alte cateva chestii. (Mama face ochii mari in timp ce citeste asta :)) parca o si vad ). Si totul a culminat cu cel mai frumos dus de inceput de saptamana. Eu cantand "Every breath you take" de parca eram in fata unui public numeros si n-aveam microfon asa ca trebuia sa urlu de-a dreptul. V-am zis ca am in baie un radio in forma de ratusca? :D Iar acum, in timp ce va scriu voua, am in stanga mea un ceai minunat de fructe, un castron de biscuiti si fursecuri si in sfarsit imi simt pofta de viata la cote maxime. Poate e de vina si buchetul superb de flori de camp din fata mea.. Nici nu mai simt ca e toamna doar atunci cand ma uit pe balcon la padurea din fata mea si vad cum incepe sa capete culorile alea pe care ma tot chinuiam sa le obtin cand primeam tema la desen.
Stiu ca e 5 octombrie dar de abia azi simt ca incepe luna asta. Asa ca va urez cel mai frumos octombrie de pana acum.

PS: 37 months together yesterday ;x "still together..and going strong..lalalaaaa" (shania twain "you're still the one". yes he is.)

Vise...

2009-10-04T22:04:00.005+03:00

O cabana langa lac. Am zis ca nu mai vreau sa plec de acolo. Era asa simpla si micuta. Nimic special si nu era chiar perfecta dar era un inceput bun. Geamurile dadeau toate spre un lac artificial dar care se potrivea atat de bine in peisaj de ziceai ca asa si trebuia sa fie de la inceput. Si am stat minute bune visand la casuta mea de peste cine stie cati ani. O casa fix pe marginea lacului, sa pot sa beau ceaiul dimineata pe ponton si sa citesc o carte faina. O sa gasesc intr-o buna zi locul perfect si o sa stiu ca acolo trebuie sa imi creez locsorul meu de mers in vacanta sau in timpuri grele si stresante. Nici nu imi imaginez cabanuta mea in alta parte decat undeva langa o apa. Accept si un parau daca lac nu se poate. Si sa fie si o padure. Nu doar de conifere. Mie imi plac culorile toamnei si n-as vrea sa fiu privata de ele.

A fost luna plina. Plimbari pe marginea apei si oameni zgribuliti de frig. Lasand la o parte evenimentele nedemne de a fi mentionate aici, a fost un weekend revelator :)
Gata cu visele. Maine incepe iar nebunia. Somn usor, dragii mei.

I *heart* life.